PRIMA PAGINA CE ESTE CONSTATAREA AMIABILA? GHIDUL DE ASIGURARI AUTO INTREBARI FRECVENTE DESPRE ASIGURARILE AUTO LEGISLATIE INSTITUTII SI ORGANIZATII DESPRE NOI
Alege Viata

Get Adobe Flash player

Aboneaza-te GRATUIT
la Newsletterele de Asigurari si Pensii!

Inregistreaza-te si alatura-te celor
peste 16.000 de abonati.

Autocar
by sigla

(Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995)

OBS: Modificată și completată prin:

  • Legea nr. 304/2007 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 784 din 19 noiembrie 2007)
  • Legea nr. 180/2007 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 413 din 20 iunie 2007)
  • Legea nr. 172/2006 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 436 din 19 mai 2006)
  • OrdonanÈ›a de Urgență nr. 61/2005 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 562 din 30 iunie 2005), aprobată cu modificări È™i completări prin Legea nr.283/2005 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 897 din 07 octombrie 2005);
  • Legea nr. 172/2004 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 473 din 26 mai 2004)
  • OrdonanÅ£a nr. 27/1997 (ABROGATÄ‚ DE LEGEA nr. 32/2000)

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. - În România, activitatea de asigurare se desfasoara sub forma asigurarilor facultative si obligatorii, precum si a operatiunilor de reasigurare, de societati comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare si societati de reasigurare, denumite în continuare asiguratori, respectiv reasiguratori.

Art. 2. - În asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de asigurare.

Art. 3. - În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin prezenta lege.

Art. 4. - Este obligatorie asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.

Art. 5. - Asigurarea obligatorie se practica numai de asiguratorii autorizati de Oficiul de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare.
Asiguratorii care au primit autorizarea prevazuta la alineatul precedent au obligatia sa realizeze asigurarea, eliberând un înscris probator al asigurarii.

Art. 6. - Operatiunile de reasigurare completeaza activitatea de asigurare prin cedarea si primirea unor riscuri pe piata interna si internationala de asigurari.
Cedarea în reasigurare pe piata internationala se va face numai în masura în care riscurile care fac obiectul reasigurarii nu pot fi plasate pe piata interna.
În operatiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat si reasigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de reasigurare.

Art. 7. - Persoanele fizice si juridice române încheie contractele de asigurare cu societati stabilite în România, cu exceptia cazurilor în care asigurarile solicitate nu se practica pe piata interna.
Oficiul de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare face publica lista societatilor autorizate sa functioneze în România si felurile de asigurari practicate.

Art. 8. - Constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor si a sumelor asigurate se efectueaza în conditiile legii, pentru asigurarile obligatorii sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurarilor facultative.


CAPITOLUL II
Contractul de asigurare


Sectiunea 1
Încheierea contractului. Drepturi si obligatii

Art. 9. - Prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea unui anume risc, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, denumita în continuarea indemnizatie, în limitele si în termenele convenite.

Art. 10. - Contractul de asigurare se încheie în forma scrisa si va cuprinde:
- numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante;
- obiectul asigurarii: bunuri, persoane si raspundere civila;
- riscurile ce se asigura;
- momentul începerii si cel al încetarii raspunderii asiguratorului;
- primele de asigurare;
- sumele asigurate;
- alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor.
Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar daca exista un început de dovada scrisa.

Art. 11. - Dovada încheierii contractului de asigurare rezulta si din emiterea si trimiterea unui document de asigurare, cum ar fi polita sau certificatul, cererea de plata a primei ori din înscrisul prin care se manifesta vointa asiguratorului de a încheia contractul.

Art. 12. - Documentul de asigurare poate fi, dupa caz, nominal, la ordin sau la purtator.

Art. 13. - Persoana care urmeaza sa încheie asigurarea este obligata sa raspunda în scris la întrebarile formulate de asigurator, cu privire la împrejurarile esentiale referitoare la risc, pe care le cunoaste.
Daca împrejurarile esentiale privind riscul se modifica în cursul executarii contractului, asiguratul este obligat sa comunice în scris asiguratorului schimbarea.

Art. 14. - Daca, înainte de a începe obligatia asiguratorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibila, precum si în cazul în care, dupa începerea obligatiei asiguratorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibila, contractul se reziliaza de drept.

Art. 15. - Plata primelor se face la sediul asiguratorului sau al împuternicitilor sai, în lipsa unei alte clauze înscrise în contractul de asigurare, stabilita între parti.

Art. 16. - Dovada platii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind polita de asigurare, chitanta, dispozitia de plata sau alt document probator al platii.

Art. 17. - Daca nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliaza în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima, nu sunt platite în termenul prevazut în contractul de asigurare.

Art. 18. - Asiguratorul are dreptul de a compensa primele ce i se datoreaza pâna la sfârsitul anului de asigurare, în temeiul oricarui contract, cu orice indemnizatie cuvenita asiguratului sau beneficiarului.

Art. 19. - Asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, în termenul prevazut în contractul de asigurare.
În caz de neîndeplinire a obligatiei prevazute la alineatul precedent asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizatiei, daca din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si întinderea pagubei.

Art. 20. - În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurarile de bunuri si de raspundere civila, asiguratorul nu datoreaza indemnizatie, daca riscul asigurat a fost produs cu intentie de catre asigurat sau catre beneficiar ori de catre un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucreaza în aceasta calitate.
Dispozitiile alineatului precedent se aplica, daca partile convin, si în cazul în care riscul asigurat a fost produs de catre:
a) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc si gospodaresc împreuna cu asiguratul sau beneficiarul;
b) prepusii asiguratului sau ai beneficiarului.

Art. 21. - În cazul în care contractul de asigurare este modificat, prin acordul partilor, denuntat ori este reziliat, plata ori, dupa caz, restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau hotarârii judecatoresti.

Art. 22. - În limitele indemnizatiei platite în asigurarile de bunuri si de raspundere civila, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei.
Asiguratul raspunde de prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevazut la alineatul precedent.
Asiguratorul poate renunta, în totalitate sau în parte, la exercitarea dreptului prevazut la alin. 1, conform contractului de asigurare, cu exceptia cazului când paguba a fost produsa cu intentie.

Art. 23. - Asiguratorul poate opune titularului sau detinatorului documentului de asigurare ori tertului sau beneficiarului, care invoca drepturi derivând din acesta, toate exceptiile care sunt opozabile contractului initial.


Sectiunea a 2-a
Asigurarea de bunuri

Art. 24. - În asigurarea de bunuri, asiguratorul se obliga ca la producerea riscului asigurat sa plateasca asiguratului, beneficiarului desemnat sau celor în drept o despagubire.

Art. 25. - Asiguratul trebuie sa aiba un interes cu privire la bunul asigurat.

Art. 26. - Asiguratul este obligat sa întretina bunul asigurat în bune conditii si în conformitate cu dispozitiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat.
Asiguratorul are dreptul sa verifice modul în care bunul asigurat este întretinut.
În cazurile prevazute în conditiile de asigurare, la producerea riscului, asiguratul este obligat sa ia, pe seama asiguratorului si în cadrul sumei la care s-a facut asigurarea, potrivit cu împrejurarile, masuri pentru limitarea pagubelor.

Art. 27. - Despagubirile ce se platesc de asigurator se stabilesc în functie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.
Despagubirile nu pot depasi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei si nici suma la care s-a facut asigurarea, daca nu s-a prevazut altfel în contractul de asigurare.
În contractul de asigurare poate fi stipulata o clauza conform careia asiguratul ramâne propriul sau asigurator pentru o fransiza sau o suma determinata care nu se despagubeste de catre asigurator.

Art. 28. - În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o suma asigurata, inferioara valorii bunului, despagubirea cuvenita se reduce corespunzator raportului dintre suma prevazuta în contract si valoarea bunului, daca nu s-a convenit altfel prin contract.

Art. 29. - În cazul existentei mai multor asigurari încheiate pentru acelasi bun, fiecare asigurator este obligat la plata, proportional cu suma asigurata si pâna la concurenta acesteia, fara ca asiguratul sa poata încasa o despagubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinta directa a riscului.
Asiguratul are obligatia sa declare existenta altor asigurari pentru acelasi bun la asiguratori diferiti, atât la încheierea contractului de asigurare, cât si pe parcursul executarii acestuia.

Art. 30. - În lipsa de prevedere contrara în contractul de asigurare, în cazul în care bunul asigurat este înstrainat, contractul de asigurare se reziliaza.

Sectiunea a 3-a
Asigurarea de persoane

Art. 31. - În asigurarea de persoane, asiguratorul se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca o suma asigurata.
Asigurarea în vederea unui risc privind o alta persoana decât aceea care a încheiat contractul de asigurare se poate încheia potrivit contractului de asigurare.

Art. 32. - Suma asigurata se plateste asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În cazul decesului asiguratului, daca nu s-a desemnat un beneficiar, suma asigurata se plateste mostenitorilor asiguratului, în calitate de beneficiar.

Art. 33. - Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului, fie în cursul executarii acestuia, prin declaratia scrisa comunicata asiguratorului ori prin testament.
Înlocuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând în cursul executarii contractului, în modul prevazut la alineatul precedent.

Art. 34. - Daca asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt mai multi beneficiari desemnati, acestia au drepturi egale asupra sumei asigurate.

Art. 35. - Asiguratorul nu datoreaza suma asigurata, daca riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea contractului de asigurare ori prin comiterea cu intentie de catre asigurat ori beneficiar a unor fapte grave prevazute în contractul de asigurare.
Daca un beneficiar a produs intentionat decesul asiguratului, suma asigurata se plateste celorlalti beneficiari desemnati sau mostenitorilor.

Art. 36. - În asigurarile la care se constituie rezerve de prime, asiguratul poate sa înceteze plata primelor cu dreptul de a mentine contractul la o suma asigurata redusa sau de a-l rezilia, solicitând restituirea rezervei constituite, conform contractului de asigurare.

Art. 37. - Asiguratul poate sa ceara repunerea în vigoare a asigurarii la care se constituie rezerva de prime, în cazurile prevazute în contractul de asigurare.

Art. 38. - Suma asigurata de datoreaza, independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului, din asigurarile sociale, de repararea prejudiciului de catre cei raspunzatori de producerea, precum si de sumele primite de la asigurator în temeiul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule.
Creditorii asiguratului nu au dreptul sa urmareasca suma asigurata cuvenita beneficiarului.

Art. 39. - Prin contractul de asigurare se poate prevedea ca sumele asigurate sa fie platite asiguratilor pe baza de amortizare sau în alte modalitati.

Art. 40. - Drepturile asiguratilor asupra sumelor rezultând din rezerva de prime ce se constituie la asigurarile de persoane pentru obligatii de plata scadente în viitor nu sunt supuse prescriptiei.

Sectiunea a 4-a
Asigurarea de raspundere civila


Art. 41. - În asigurarea de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde în baza legii fata de tertele persoane pagubite si pentru cheltuielile facute de asigurat în procesul civil.
Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare si raspunderea civila a altor persoane decât a celei care a încheiat contractul.

Art. 42. - Drepturile persoanelor pagubite se vor exercita împotriva celor raspunzatori de producerea pagubei.
Asiguratorul poate fi chemat în judecata de persoanele pagubite în limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.

Art. 43. - Despagubirea se stabileste pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator, potrivit contractului de asigurare ori prin hotarâre judecatoreasca.
Pentru stabilirea despagubirii, în cazul evenimentelor petrecute pe teritoriul României, partile sunt obligate, daca nu ajung la întelegere, sa supuna litigiul solutionarii unui organ de jurisdictie român.

Art. 44. - Asiguratorul plateste despagubirea nemijlocit celui pagubit în masura în care acesta nu a fost despagubit de asigurat, despagubire ce nu poate fi urmarita de creditorii asiguratului.
Despagubirea se plateste asiguratului în cazul în care acesta dovedeste ca a despagubit pe cel pagubit.

Sectiunea a 5-a
Alte asigurari

Art. 45. - Dispozitiile prezentului capitol se aplica si în cazul încheierii altor asigurari, în masura în care, prin lege sau prin acorduri internationale la care România este parte, nu se prevede altfel.

Sectiunea a 6-a
Reasigurarea

Art. 46. - Prin reasigurare:
a) asiguratorul, în calitate de reasigurator, primeste prime de reasigurare, în schimbul carora contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii;
b) asiguratorul, în calitate de reasigurat, cedeaza prime de reasigurare, în schimbul carora reasiguratorul contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii.

Art. 47. - Reasigurarea nu stinge obligatiile asiguratorului si nu stabileste nici un raport juridic între asigurat si reasigurator.


CAPITOLUL III
Asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule

Art. 48. - Persoanele fizice si cele juridice, care detin autovehicule supuse înmatricularii în România, sunt obligate sa le asigure pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României.
Persoanele care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în strainatate se considera asigurate, în conditiile prezentei legi, daca îndeplinesc una dintre urmatoarele conditii:
a) poseda documentele internationale de asigurare valabile pe teritoriul României;
b) numarul de înmatriculare atesta existenta asigurarii potrivit conventiei bilaterale încheiate între Biroul asiguratorilor de autovehicule din România si Biroul asiguratorilor de autovehicule din tara de origine.
Fac exceptie de la dispozitiile prezentului articol persoanele fizice si juridice, pe timpul utilizarii autovehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri.

Art. 49. - Asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, în baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil.
Despagubirile se acorda indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât si în timpul stationarii.
Despagubirile se platesc si pentru pagubele produse de existenta sau functionarea instalatiilor montate pe autovehicule, precum si pentru pagubele produse de remorci ori atase.

Art. 50. - Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
În caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai daca acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu detinatorul autovehiculului respectiv.
Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despagubirile se acorda pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai daca acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu detinatorul autovehiculului respectiv, precum si daca nu apartineau detinatorului ori conducatorului autovehiculului, raspunzator de producerea accidentului.

Art. 51. - Despagubirile, astfel cum sunt prevazute la art. 49 si 50, se acorda si în cazul în care cel care conducea autovehiculul, raspunzator de producerea accidentului, este o alta persoana decât asiguratul.
Despagubirile se platesc si atunci când persoanele pagubite nu au domiciliul, resedinta sau sediul în România.
În caz de vatamare corporala sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acorda despagubiri daca autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat, chiar daca autorul accidentului a ramas neidentificat.

Art. 52. - În cazul în care, pentru acelasi detinator de autovehicul, la data producerii accidentului exista mai multe asigurari valabile, despagubirea se suporta în parti egale de catre toti asiguratorii.
Asiguratul are obligatia de a informa asiguratorul despre încheierea unor astfel de asigurari cu alti asiguratori.

Art. 53. - Nivelul primelor de asigurare, limita maxima a despagubirilor de asigurare, termenele de plata, sanctiunile si alte elemente cu privire la aplicarea asigurarii se stabilesc prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor.

Art. 54. - Despagubirile se stabilesc pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator ori, în cazul în care nu s-a realizat întelegerea, prin hotarâre judecatoreasca pronuntata în România.
În cazurile în care despagubirile nu urmeaza sa fie recuperate potrivit prevederilor art. 58, conventia prevazuta la alin. 1 poate fi încheiata si de catre conducatorul autovehiculului raspunzator de producerea accidentului, altul decât asiguratul.
Conventia încheiata numai între asigurat si persoana pagubita, urmata de o hotarâre judecatoreasca de expedient, care consfinteste tranzactia acestora, nu-l obliga pe asigurator la plata.
În cazul stabilirii despagubirii prin hotarâre judecatoreasca, asiguratii sunt obligati sa se apere în proces. Citarea în proces a asiguratorului este obligatorie.

Art. 55. - Despagubirile se platesc de catre asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice pagubite, în masura în care acestea nu au fost despagubite de asigurat.
Despagubirile nu pot fi urmarite de creditorii asiguratului.
Despagubirile se platesc asiguratilor, daca acestia dovedesc ca au despagubit pe cei pagubiti si despagubirile nu urmeaza sa fie recuperate potrivit prevederilor art. 58.

Art. 56. - Persoanele care folosesc pe teritoriul României autovehicule înmatriculate în strainatate si nu sunt asigurate în strainatate, potrivit prevederilor art. 48 alin. 2, sau ale caror asigurari expira în timpul aflarii pe teritoriul României, datoreaza primele de asigurare, corespunzator perioadei de la intrarea, respectiv expirarea valabilitatii asigurarii, pâna la iesirea autovehiculului din tara.
La intrarea si iesirea din tara, organele politiei de frontiera de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României vor controla documentele de asigurare si vor solicita detinatorului autovehiculului dovada platii primei de asigurare datorate.
Persoanele neasigurate, care nu pot face, la control, dovada asigurarii ori a platii acesteia, vor fi îndrumate sa achite primele datorate la organele de la punctul de control, desemnate în acest scop.

Art. 57. - Drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercita împotriva celor raspunzatori de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita si direct împotriva asiguratorului de raspundere civila, în limitele obligatiei acestuia, stabilita în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui raspunzator de producerea pagubei.
Drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de autovehiculele detinute de persoane asigurate în strainatate se exercita împotriva asiguratorului prin Biroul asiguratorilor de autovehicule din România, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 48 alin. 2.

Art. 58. - Asiguratorul recupereaza sumele platite drept despagubiri de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei, în urmatoarele cazuri:
a) accidentul a fost produs cu intentie;
b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni savârsite cu intentie, chiar daca aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infractiuni savârsite cu intentie;
c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infractiunii savârsite cu intentie încearca sa se sustraga de la urmarire;
d) persoana raspunzatoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fara consimtamântul asiguratului.
Art. 59. - Asiguratii sau reprezentantii acestora sunt obligati sa înstiinteze în scris asiguratorul despre producerea evenimentului asigurat în termen de 4 zile lucratoare de la data acestuia, cu exceptia cazurilor de forta majora în care termenul de 4 zile lucratoare începe de la data încetarii acestora.


CAPITOLUL IV
Fonduri de protectie

Art. 60. - În vederea protejarii asiguratilor, prin contributia asiguratorilor, se constituie Fondul de protejare a asiguratilor destinat platilor de despagubiri si sume asigurate în caz de faliment al societatilor comerciale din domeniul asigurarilor.
Fondul se va constitui si se va administra de catre Oficiul de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare din Ministerul Finantelor, care va stabili anual o cota procentuala ce se va aplica asupra volumului de prime brute încasate de societatile de asigurare, de asigurare-reasigurare si de reasigurare si va elabora norme privind utilizarea acestuia.

Art. 61. - În vederea protejarii victimelor accidentelor de circulatie auto, soldate cu vatamari corporale sau decese, în care autorul a ramas neidentificat si autovehiculul este neasigurat, se constituie Fondul de protectie a victimelor strazii.
Acest fond se va constitui si se va administra de catre Biroul asiguratorilor de autovehicule, care va stabili o cota procentuala ce se va aplica asupra volumului de prime brute încasate pentru asigurarea obligatorie de raspundere civila auto de catre societatile autorizate si va elabora norme privind utilizarea fondului, cu avizul Ministerului Finantelor.


CAPITOLUL V
Sanctiuni

Art. 62. - Pentru neplata la termen a sumelor destinate fondurilor constituite conform art. 60 si 61 se calculeaza majorari de întârziere, conform normelor elaborate de catre Ministerul Finantelor. Majorarile de întârziere vor fi virate în contul fondurilor respective.
În cazul repetarii faptei de la alin. 1 se poate lua si masura suspendarii activitatii, de pâna la un an.

Art. 63. - Refuzul societatii comerciale autorizate de a încheia asigurarea obligatorie, la cererea asiguratului, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 500.000 lei la 2.000.000 lei, putându-se lua si masura suspendarii activitatii, pe o perioada de pâna la un an.

Art. 64. - Încalcarea de catre persoanele fizice si juridice a obligatiei de asigurare prevazute la art. 48 si 56 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 50.000 lei la 200.000 lei si cu retinerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, pâna la prezentarea documentului privind încheierea asigurarii.

Art. 65. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 63 din prezenta lege se fac de catre personalul de specialitate din Ministerul Finantelor, împuternicit în acest scop, iar cele prevazute la art. 64, de catre ofiterii si subofiterii de politie.

Art. 66. - Pentru masura de suspendare a activitatii societatii comerciale, prevazuta la art. 63, si, respectiv, de retinere a certificatului de înmatriculare, prevazuta la art. 64, contestatia se va depune la instantele de judecata competente, potrivit legii.

Art. 67. - Nivelul amenzilor de la art. 63 si 64 se va actualiza prin hotarâri ale Guvernului, în corelatie cu indicele de inflatie.

Art. 68. - Reglementarea privind contraventiile prevazute la art. 63 si 64 se completeaza cu dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.


CAPITOLUL VI
Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 69. - Organele de politie, unitatile de pompieri si celelalte autoritati publice competente sa constate si sa cerceteze accidentele de autovehicule sau alte evenimente, dupa caz, vor comunica, la cererea asiguratorilor, actele si datele cu privire la cauzele si împrejurarile producerii riscurilor asigurate si la pagubele provocate în vederea stabilirii si platii de catre asiguratori a despagubirilor si a sumelor asigurate.

Art. 70. - Prezenta lege intra în vigoare începând cu data de 1 februarie 1996.
Pe data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga: Titlul XIII, Cartea I "Despre contractul de asigurare", din Codul comercial, Decretul nr. 471/1971 cu privire la asigurarile de stat, republicat în 1988, Hotarârea Consiliului de Ministri nr. 1.715/1971 pentru stabilirea unor masuri în executarea Decretului nr. 471/1971, Hotarârea Guvernului nr. 387/1990 privind unele masuri în legatura cu asigurarea autovehiculelor, precum si orice alte dispozitii contrare.


Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor în sedinta din 21 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
ADRIAN NASTASE

Aceasta lege a fost adoptata de Senat în sedinta din 21 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.
PRESEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

Bucuresti, 29 decembrie 1995

Sus



Get Adobe Flash player


TOP Stiri 1asig



















Asigurari Asigurari| Pensii Private| Constatare Amiabila| Asigurarea Locuintelor| Asigurarea Masinilor| Asigurari de Viata| XPRIMM.RO| Revista PRIMM Asigurari si Pensii| ICAR Forum | Forumul International de Asigurari Reasigurari - FIAR| Insurance Profile| evoMAG|





© 2017 Constatul Amiabil MEDIA XPRIMM